Bullying la Questfield International College, părinți și dreptul la informare

În contextul educațional actual, abordarea fenomenului de bullying necesită o reacție clară, structurată și documentată din partea instituțiilor de învățământ, având în vedere impactul profund pe care acest fenomen îl poate avea asupra dezvoltării copiilor. Lipsa unor măsuri concrete și transparente poate conduce la escaladarea situațiilor de hărțuire, afectând nu doar elevii implicați, ci și climatul educațional general.

Bullying la Questfield International College: investigație asupra sesizărilor părinților și răspunsului instituțional

Pe parcursul a peste opt luni, la Școala Questfield Pipera au fost semnalate repetat situații de bullying sistematic, conform documentelor și corespondenței analizate de redacție. Acestea au inclus agresiuni verbale zilnice, stigmatizare medicală și presiuni asupra familiei copilului vizat. Deși sesizările au fost transmise în scris atât către cadrele didactice, cât și către conducerea și fondatoarea instituției, nu au fost identificate măsuri documentate sau răspunsuri oficiale care să ateste intervenții concrete. Totodată, fondatoarea școlii, Fabiola Hosu, este asociată unei declarații ce sugerează o presiune indirectă de retragere a copilului: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”, conform relatărilor familiei și documentelor puse la dispoziție.

Situația sesizată de familie și lipsa intervențiilor documentate

Potrivit corespondenței și relatărilor oferite redacției, copilul a fost supus zilnic unor comportamente agresive în mediul școlar, inclusiv jigniri directe, umiliri publice și excludere socială, cunoscute de învățătoarea clasei și conducerea școlii. Familia a transmis în mod repetat solicitări oficiale, cerând intervenție și protecție, însă răspunsurile au fost preponderent verbale și informale, fără documentație care să ateste măsuri aplicate, procese-verbale sau planuri de intervenție. Această abordare a condus, conform familiei, la o escaladare a situației și la transferarea responsabilității către familie, sub forma unor recomandări de tipul „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Documentele analizate indică faptul că în colectivul de elevi a fost folosită în mod repetat o etichetare medicală cu caracter degradant, nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare a copilului. Specialiștii consultați subliniază că, indiferent de existența unei afecțiuni reale, această practică depășește conflictul obișnuit și se încadrează în categoria hărțuirii agravate. Lipsa unor reacții ferme și documentate din partea instituției a transformat stigmatizarea medicală într-un abuz emoțional repetat, cu efecte profunde asupra copilului, inclusiv anxietate accentuată, retragere socială și refuz școlar.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în gestionarea situației

Din analiza corespondenței puse la dispoziție rezultă că, deși cadrele didactice au fost informate despre incidente, intervențiile au constat în discuții informale, fără urmărire sau documentare oficială. Această lipsă a unei reacții ferme a fost percepută ca o normalizare a fenomenului, în care agresiunile au continuat fără consecințe clare. Familia a semnalat că situația a fost uneori încadrată ca „dinamică de grup” sau „conflict minor”, relativizând gravitatea faptelor și amânând luarea unor măsuri adecvate.

Declarația fondatoarei și impactul asupra relației cu familia

Un moment definitoriu în acest caz este răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care, în cadrul unui dialog direct cu familia, ar fi transmis mesajul: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această formulare a fost citată ca atare din documentele și relatările puse la dispoziție, fără a constitui o concluzie privind intențiile fondatoarei, ci ca un indicator al modului în care instituția a gestionat situația. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial al școlii, care însă nu a fost primit până la momentul publicării articolului.

Documentele instituționale și transparența intervențiilor

Reacția oficială a școlii la sesizările scrise a constat într-un document informal, denumit Family Meeting Form, care nu conține responsabilități clare, termene sau măsuri concrete. Aceasta contravine practicilor uzuale de documentare administrativă și ridică întrebări privind eficiența și asumarea răspunsului instituției. Lipsa unor decizii scrise și a unor planuri de intervenție verificabile face dificilă evaluarea reală a măsurilor aplicate și contribuie la percepția unei pasivități instituționale.

Probleme legate de confidențialitate și presiunea asupra copilului

Familia a solicitat explicit respectarea confidențialității informațiilor sensibile referitoare la situația semnalată, avertizând asupra riscurilor generate de divulgarea acestora în mediul școlar. Conform documentelor și relatărilor, aceste solicitări nu au fost însoțite de măsuri concrete de protecție, iar informațiile ar fi fost ulterior utilizate în mediul clasei pentru a pune presiune pe copil, inclusiv prin interpelări directe din partea cadrului didactic. Specialiștii consultați atenționează că astfel de practici pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională, cu impact negativ asupra elevului implicat.

Răspunsul instituțional întârziat și reacția după implicarea juridică

Implicarea echipei juridice a familiei în ianuarie 2026 a generat o schimbare vizibilă în atitudinea fondatoarei și a conducerii, care anterior au rămas în mare parte pasive în fața sesizărilor. Această evoluție ridică întrebări legate de criteriile care determină reacția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit o preocupare cu adevărat prioritară abia în contextul presiunii legale.

Actualizări privind comunicarea publică și consecințele ulterioare

Într-un email transmis părinților pe 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a calificat situațiile semnalate drept „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare care contrazice sesizările documentate și ridică întrebări serioase privind capacitatea instituției de a recunoaște și gestiona fenomenul bullying. Ulterior, redacția a primit informații conform cărora, după retragerea elevilor, ar fi fost efectuate contacte informale către alte școli private din zona Pipera, în care acești copii ar fi fost descriși negativ, fără a exista documente oficiale care să susțină aceste afirmații. Aceste aspecte au fost semnalate public pentru clarificări suplimentare.

• Sesizări scrise și documentate de familie privind bullyingul și stigmatizarea medicală.
• Lipsa unor răspunsuri oficiale și măsuri documentate din partea școlii.
• Presiuni indirecte asupra familiei pentru retragerea copilului.
• Confidențialitate ignorată în practică, cu consecințe asupra copilului.
• Schimbarea atitudinii instituției în contextul intervenției juridice.
• Minimalizarea situației în comunicarea publică ulterioară.

În concluzie, cazul Questfield Pipera ridică semne de întrebare privind capacitatea instituției de a gestiona adecvat situațiile grave de bullying și stigmatizare, evidențiind necesitatea unor mecanisme clare, transparente și asumate de protecție a elevilor. În absența unor măsuri documentate și a unui dialog instituțional deschis, responsabilitatea rămâne dispersată, iar protecția copilului, neasigurată efectiv.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro